Dieta in bolile hepatice
Ficatul are rol esential in tot ce inseamna metabolism, indeplinind mai mult de 500 de functii. Printre acestea includem metabolismul carbohidratilor, proteinelor si lipidelor, depozitarea si activarea vitaminelor si mineralelor, formarea acizilor biliari cu rol in digestie, detoxifiere prin conversia amoniacului in uree, metabolismul steroizilor , sinteza factorilor de coagulare, a proteinelor serice inclusiv albumina, etc.
Functia hepatica este evaluata printr-o serie de markeri , care sunt parametrii de buna functionare, cat si semnal de alarma. Ex AST, ALT, GGT, FA, bilirubina serica ditecta, totala, albumina serica, factori de coagulare.etc
Problemele hepatice pot fi diferite de la steatoza hepatica si steatohepatita nonalcoolica, la hepatite virale, litiaza biliara, boli autoimune, pana la ciroza hepatica.
In cazul cirozei restrictia proteica sustinuta pentru combaterea encefalopatiei hepatice facuta pe termen lung poate agrava si mai mult malnutritia proteincalorica determinata de boala hepatica. Astfel , un aport proteic de 1,2-1,5 grame/kg corp este potrivit avand in vedere deficitele si scaderea functiei hepatice de sinteza. De asemenea atunci cand sunt prezente varicele esofagiene si hipertensiunea portala este importanta limitarea aportului de sare. Suplimentele de vitamine si minerale sunt in acest caz potrivite ,in special vitaminele liposolubile A,D,E si vitaminele din grupul B. Calitatea nutrientilor, evitarea alimentelor prajite, foarte condimentate, greu digerabile este de asemenea importanta.
In cazul steatohepatitei nonalcoolice datorata hiperlipemiei si obezitatii, este importanta o buna menegeriere a aportului caloric, aportului de grasimi saturate si alcool. Scaderea in greutate va imbunatati profilul lipidic, cat si steatoza hepatica ce declansaza fenomenul inflamator. Se vor consuma fructe si legume, carne slaba, peste, lactate degresate, cereale integrale.